U’ CAPESTAZIONE (IL CAPOSTAZIONE)

0
822

“Questo scritto, così come pure gli altri miei scritti in vernacolo, è stato redatto secondo i dettami dell’unica grammatica che io conosco che è quella del mio amico Matteo Gioiosa, unica esistente fino a questo momento nel paese, quindi si tratta di scritto stilato nell’idioma sannicandrese, con l’avvertenza, nel leggerlo, che la vocale e, senza l’accento, preceduta da consonante (all’interno e al termine della parola) non va letta, è muta come se non ci fosse, così come avviene nella lingua francese.”

U CAPESTAZIÓNE

Ma tu lu sa’ cumbà, tra li tanda crestejane de stu pajése

chija jéva lu cchjù assaje canescjute sandelecandrése?

Fórza dimmelu, jame jà, vóje pròpete vedé se ce ndevine

e se ce ndevine ji che prèmeje te rejale nu bèlle becchére de vine.

“E chi putéva jèsse? Dónnariste u menzegnóre o u sinneche Gualane

o u majéstre Tòzze o puramènde de stu pajése li duje mammane?

Putéva jèsse pure u mèdeche Ceccótte o Dónnawustine u speziale

o fórse Wustine ca tenéva la putèca a San Biase de gènere alimendare,

o puramènde Catarenèlla o ddu tande ngegnóse Catarrèlla u ferrare

o fórse Zuccherémmèle ddu brave falegname o Gnazje u barbière

o Felecèdda u scarpare o u cuscjutóre Pencille che lu sója bèlle mèstière?”

Lu sapéve, lu sapéve ca ngjaviva azzeccà, ca ngjaviva ndevenà.

Ma tu de dóva sì, adóva sì nate, fin’a mmo’ adóva si state.

Se nne lu sa’ segnifeca ca sì nu frustère a Sandelecandre da póch’arrevat

e pecché nne jè nescjune de quissi. Jéva une accóme nge ne stévene ugual

e e mmanghe nd’a li pajse de ttórne ne putive truwà une a jisse tal’e quale.

Quanne lu cumbrundave te paréva de cumbrundà nu pόvere Criste

e nde diche na buscija se te diche ca nne jéva nu crestejane tande ndiste.

Te pòzze dice ca jéva cumbagne a Dijóhómma, Bebbisce e Muscjarèdda

e sacce ca jabetava dind’a la Tèrra pròpete dind’a na mascjunèdda.

Jabetava dind’a la Tèrra scì ma a tutte l’óre lu vedive sóp’a la stazión

e adóva à sèmbe fatejate fin’a quanne ce n’è jute a jabetà a Mónde Melóne2

. Sópe a la stazióne stéva sèmbe mmèz’a valice, sacche, carrettèlle e carrióle

e jéva, giója cara, criditeme, nu tande ma tande brave e bunate waglióle.

Quanne u tréne nd’a la stazióne, duje o tré vóte a u jórne, arrevava

jéva sèmbe u prime sandelecandrése ca u vejaggiatóre cumbrundava.

Gerava che nu nzacce se jéva giacchéte o cappótte tutte sèmbe mbrettate

ca li vuléva béne assaje perciò ce lu mettéva de vèrne e pure d’éstate.

Ngape purtava na còppela de capestazióne ca ce l’avévene rejalata

e da i wagliule jéva sèmbe sfettute, pegghjate mbarzeja e scugnurate.

Ma jisse nge rrajava maje, nge badava e tanda vóte nne li pròprje frecava.

Quanne pérò qualche vòta lu facévene ngazzà

ce vendecava subbete che duje cazzótte nd’ό fianghe date

cummannanne a u cule sòja de fa scì, che respósta, tróne e cannunate.

Mmèce scévene scì tróne e cannunate pérò jévene lóffe sènza remóre

ma jisse jéva cundènde lu stésse e ce vedéva mbacce ca li rerèva u córe.

Tu mo’ à capute cumbà? Te lu recurde chija jéva?

“Sci, me lu recòrde, me lu recòrde, sacce ca Ndine jéva chjamate

Ma jéva pure chjamate Ndine Lóffa u capestazióne tutt’accumbagnate”

. Embèh, me recórde nu jórne ca quanne u tréne c’è fermate,

u capetréne Pestille ndèrra accóm’e nu gridde jè zumbate

e da nnand’a u tréne c’è mésse a lluccà “Qua stazione di Sannicandro!”

e Ndine ca ce truwava a la fine du tréne à respóste:“Pure qua, pure qua!

” Quéste, cumbà, mo’ jè une de li tanda recórde mija de gjuvendù

me vé na péna quanne pénze ca vénghe a Sandelecandre ch’u tréne,

e sóp’a la stazióne, a Ndine Lóffa nne l’àja cumbrundà cchjù.

Emanuele Petrucci